Despre noi

Istoria baptiștilor

În istoria creștinismului, baptiștii reprezintă o ramură a Reformei protestante din secolul al XVI-lea și se consideră continuatori ai credinței evanghelice care a fost prezentă în Europa de-a lungul multor veacuri. În Anglia, ana-baptiștii (ramura radicală a reformei protestante) au fost numiți baptiști începând cu anul 1569. Baptiștii își trag numele de la practica botezului nou-testamentar a persoanelor care din proprie convingere au primit credința în Isus Hristos ca Mântuitor personal și Domn al vieții lor. Cuvântul „baptist” vine de la grecescul „baptizo” care înseamnă „afundare”.[1]

Prima congregație care a purtat numele de biserică creștină baptistă a fost constituită în anul 1609 în Amsterdam din emigranți englezi. Datorită persecuțiilor la care au fost supuși în Anglia, mulți baptiști au emigrat în America unde au înființat biserici creștine baptiste începând cu anul 1639. Astăzi, baptiștii reprezintă cea mai răspândită confesiune creștină de tradiție protestantă din lume, având biserici în peste 220 de țări și state și aproximativ 120 milioane de membri.

În România, prima biserică creștină baptistă a luat ființă în anul 1856 în București, prin misiunea Bisericii Baptiste Germane. În deceniile următoare și mai apoi între cele două războaie mondiale, prezența și influența spirituală a baptiștilor s-au făcut simțite în majoritatea regiunilor țării, în special în Transilvania, Bihor și Banat. În perioada comunistă, baptiștii au fost supuși discriminării și persecuțiilor, fiind considerați sectanți de către regimul totalitar ateu.[2]

Organizare și funcționare

Cultul Creștin Baptist din România ocupă locul al șaselea ca număr de credincioși între cele 19 culte recunoscute de stat.[3] În prezent, în România există peste 1 800 biserici creștine baptiste, cu aproximativ 150 000 de membri și aparținători. Pe plan național, bisericile creștine baptiste sunt organizate și funcționează în conformitate cu Mărturisirea de credință și cu Statutul propriu sub denumirea: Cultul Creștin Baptist din România – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România. Cultul Creștin Baptist din România formează o unitate, atât din punct de vedere doctrinar, cât și organizatoric.

Structura organizatorică a Cultului Creștin Baptist din România conține următoarele entități cultice cu personalitate juridică:

1. Bisericile locale
2. Comunitățile teritoriale
3. Convenția Baptistă Maghiară
4. Uniunea Baptistă.

În cadrul Uniunii Baptiste funcționează ca entități cultice specifice Institutul Teologic Baptist din București, Universitatea Emanuel din Oradea și Casa de Pensii a Cultului, ca persoane juridice de drept privat și utilitate publică. Acestea se organizează și funcționează conform regulamentelor proprii, aprobate de entitatea cultică stabilită prin Statutul Cultului.

Membrii Cultului Baptist trebuie să aparțină unei biserici locale. Poate deveni membru al bisericii creștine baptiste persoana, fără deosebire de naționalitate, etnie sau rasă, care din libera sa convingere a primit botezul, pe baza pocăinței și a mărturisirii credinței în jertfa Domnului Isus, acceptă Mărturisirea de credință a Cultului Creștin Baptist, precum și prevederile Statutului de organizare și funcționare a Cultului Baptist.

Biserica locală se organizează și funcționează congregațional, având ca structuri de conducere: adunarea generală a membrilor bisericii, comitetul de conducere și pastorul. Fiecare biserică baptistă română face parte dintr-o comunitate teritorială.

Comunitatea bisericilor baptiste este entitatea cultică teritorială de reprezentare a intereselor generale ale bisericilor de pe raza sa de competență, de coordonare spiritual-administrativă a activităților misionare comune ale acestora. Organele de conducere ale comunității sunt: Adunarea generală și Comitetul de Conducere. Fiecare comunitate teritorială face parte din Uniunea Baptistă.

Convenția Baptistă Maghiară, formată din toate bisericile baptiste maghiare, este organul de reprezentare a bisericilor în fața autorităților locale și zonale. Ea asigură coordonarea spiritual-administrativă a bisericilor baptiste maghiare din întreaga țară. Organele de conducere ale Convenției sunt: Congresul Convenției, Consiliul Convenției și Comitetul executiv. Convenția Maghiară face parte din Uniunea Baptistă.

Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România este organul național de reprezentare a intereselor generale ale bisericilor baptiste și ale celorlalte părți componente ale Cultului Creștin Baptist din România. Uniunea Baptistă are rolul de a exprima unitatea spiritual-doctrinară și organizatorică a credincioșilor baptiști din România. Organele de conducere sunt: Congresul Cultului, Conferința națională, Consiliul Uniunii și Comitetul Executiv.[4]

Credința baptistă – aspecte specifice

Baptiștii cred că Biblia este Cuvântul revelat al lui Dumnezeu și sursa supremă pentru cunoașterea lui Dumnezeu Tatăl prin mijlocirea lui Dumnezeu Fiul și prin iluminarea lui Dumnezeu Duhul Sfânt. Învățăturile biblice fundamentale ale credinței baptiste se întemeiază pe autoritatea supremă a Sfintelor  Scripturi și se înscriu în sfera creștinismului istoric. Baptiștii împărtășesc principiile Reformei Protestante: Sola Scriptura, Sola Gratia, Sola Fide, Solus Christus, Soli Deo Gloria.[5]

În conformitate cu revelația Scripturilor, baptiștii mărturisesc credința într-un singur Dumnezeu care ființează veșnic în unitatea și comuniunea Sfintei Treimi – Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt. Persoanele Sfintei Treimi sunt co-eterne și co-egale, dar au identități și roluri diferite în comuniunea dumnezeirii, în creație, în guvernarea universului, în istorie și în mântuirea omului păcătos.

Dumnezeu Tatăl este Creatorul și Susținătorul tuturor celor văzute și nevăzute. Din dragoste, El a creat și guvernează universul – lumile văzute și nevăzute – și din veșnicie a alcătuit planul de mântuire al omului după căderea în păcat.

Baptiștii cred și mărturisesc că Isus Hristos este singurul Fiul al lui Dumnezeu, de o ființă cu Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Duhul Sfânt. Isus Hristos duce la îndeplinire planul lui Dumnezeu pentru mântuirea omului păcătos. Prin întruparea Sa din Fecioara Maria, Isus Hristos este Dumnezeu adevărat și Om adevărat care a venit în lumea noastră pentru ca prin moartea Lui ispășitoare pe cruce, prin învierea Sa din morți a treia zi în trup glorificat, prin înălțarea Sa în slavă la dreapta Tatălui, El a desăvârșit lucrarea de mântuire a omului păcătos. De asemenea, baptiștii mărturisesc și așteaptă venirea în slavă a Domnului Isus Hristos, învierea celor drepți și a celor nedrepți, judecata de apoi, și manifestarea glorioasă a Împărăției lui Dumnezeu.

Baptiștii cred și mărturisesc că Duhul Sfânt este cea de a Treia Persoană a Sfintei Treimi, de o ființă cu Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul.  Duhul Sfânt aplică în viața omului păcătos planul de mântuire alcătuit de Tatăl și realizat de Fiul.  Duhul Sfânt iluminează și convinge omul de păcat și neprihănire; Duhul Sfânt înfăptuiește nașterea din nou (regenerarea) prin Cuvântul Scripturii și transformarea (sfințirea) continuă, după chipul Fiului lui Dumnezeu, a omului ce se încrede în Hristos.

Baptiștii cred și mărturisesc că toți cei mântuiți, din toate generațiile, din orice popor și din orice etnie, alcătuiesc trupul cosmic al lui Hristos, în cer și pe pământ, Biserica Universală, care se manifestă local prin comunități de credință, speranță și iubire creștină. Biserica locală reprezintă comunitatea credincioșilor născuți din nou, prin care Hristos se manifestă în fiecare generație și în fiecare loc și prin care Dumnezeu extinde harul Său în lume. Baptiștii cred că biserica se zidește prin Cuvântul Scripturii numai într-un climat de dragoste și autenticitate și crește spiritual numai în dependență de Hristos prin Duhul Sfânt și prin cultivarea relațiilor interpersonale și a implicării credincioșilor în slujire.

În crezul și practica bisericii creștine baptiste, botezul se administrează în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, prin afundare în apă, și este precedat de convertirea celui ce se botează. Pentru baptiști, botezul reprezintă mărturia personală a unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin credința în moartea și învierea Domnului Isus Hristos. Copiii nou-născuți sunt dedicați lui Dumnezeu prin rugăciunea de binecuvântare. În familiile și în bisericile creștine baptiste, copiii cresc în cunoașterea lui Dumnezeu, prin cuvântul Scripturii și rugăciune.

În practica religioasă, baptiștii promovează simplitatea tradiției Bisericii din veacul apostolic (Faptele apostolilor 2:41–47). Baptiștii cred în preoția universală a tuturor credincioșilor în sensul că prin Isus Hristos fiecare om are acces direct la Dumnezeu. Domnul Isus Hristos este singurul Mântuitor și singurul Mijlocitor între Dumnezeu și oameni. De asemenea, baptiștii cred în chemarea divină și consacrarea unor slujitori duhovnicești (pastori, prezbiteri, diaconi) pentru cârmuirea eclezială, pentru administrarea lucrărilor spirituale și ale actelor de cult. Baptiștii nu practică cultul icoanelor, al moaștelor și al sfinților, considerându-le tradiții ulterioare veacului apostolic.

Baptiștii au ca învățătură specifică siguranța mântuirii. Aceasta înseamnă că cel născut din nou are viață veșnică din momentul întoarcerii la Dumnezeu. Cei ce sunt cu adevărat născuți din nou, prin puterea lui Dumnezeu, vor persevera în har până la sfârșitul vieții. Din pricina cercetării și lucrării Duhului lui Dumnezeu, cel mântuit nu poate stărui în păcat și neascultare. Numai cei ce perseverează până la sfârșit au fost cu adevărat născuți din nou. „Cine are pe Fiul are viața, cine nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viața.” (1 Ioan 5:12)

Baptiștii cred că mântuirea este darul lui Dumnezeu, oferit prin har tuturor celor ce se întorc la El cu pocăință și credință. Creștinul face fapte bune nu ca să fie mântuit, ci pentru că a fost mântuit prin Isus Hristos. „Fiindcă suntem socotiți îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.” (Romani 5:1) Credința reprezintă rădăcinile noii vieți în Hristos, în timp ce faptele bune reprezintă roada care Îl glorifică pe Dumnezeu.

Baptiștii practică închinarea față de Dumnezeu în duh și adevăr. Închinarea publică se realizează prin participarea tuturor credincioșilor, de regulă, prin cântare, rugăciune, citirea și propovăduirea Sfintelor Scripturi. Zidirea duhovnicească se face și în grupuri mici, în case particulare sau în lăcașul de închinare, prin studiul Bibliei și rugăciune. Prin Cina Domnului biserica comemorează jertfa unică a Noului Legământ, adusă o dată pentru totdeauna prin moartea pe cruce a Domnului Isus Hristos. Cina Domnului exprimă atât unirea credinciosului cu Isus Hristos, cât și unitatea bisericii, ca trup al lui Hristos, prin Duhul Sfânt.

Baptiștii sărbătoresc Duminica – ziua Învierii Domnului ca zi de închinare săptămânală. De asemenea, baptiștii celebrează sărbătorile anuale legate de evenimentele principale ale mântuirii: Nașterea Mântuitorului, Botezul Domnului, Moartea și Învierea Domnului Isus Hristos, Înălțarea Domnului și Pogorârea Duhului Sfânt.

Bisericile creștine baptiste au, de asemenea, și servicii divine speciale. Serviciul divin de cununie are un caracter solemn și consfințește legământul celor doi, bărbat și femeie, ce se unesc înaintea lui Dumnezeu pentru a forma o familie. Binecuvântarea nou-născuților se face, de regulă, în cadrul serviciului divin, prin rugăciunea bisericii. Serviciul divin de înmormântare reafirmă credința în înviere și constituie un act de solidaritate a comunității cu cei îndurerați din pricina despărțirii.

Misionarismul baptist

Baptiștii consideră că menirea fiecărei biserici locale este aceea de a fi o comunitate trimisă în lume pentru a împărtăși credința, speranța și iubirea creștină. Baptiștii cred că biserica locală Îl glorifică pe Dumnezeu în măsura în care fiecare credincios și întreaga comunitate este o mărturie a suveranității, sfințeniei și bunătății dragostei lui Dumnezeu în lume. Pentru baptiști, biserica locală ca familie duhovnicească reprezintă dovada că iubirea, speranța și încrederea sunt posibile într-o lume materialistă și individualistă.

Baptiștii sunt promotorii pe plan mondial ai misiunii creștine moderne, începând cu William Carrey (1761–1834), părintele misiunii moderne. Baptiștii consideră că fiecare credincios este un misionar și că întreaga biserică este trimisă în lume să răspândească Evanghelia, astfel încât cei ce nu au o relație personală cu Dumnezeu să devină, prin credință și pocăință, ucenici devotați ai Domnului Isus Hristos.

Baptiștii împărtășesc convingerea că Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât orice biserică sau confesiune creștină. Baptiștii resping prozelitismul ca mijloc de manipulare a persoanei. Ei cred în responsabilitatea și dreptul inalienabil al fiecărei persoane de a-și alege singură credința. Misiunea se adresează persoanei și societății în întregul ei, atât prin Evanghelie, cât și prin acțiuni de caritate și de identificare în dragoste creștină cu cei marginalizați și nedreptățiți.

Baptiștii și libertatea religioasă

Baptiștii s-au remarcat în istorie prin lupta pentru libertatea religioasă a fiecărei ființe umane. Filosoful englez John Locke scria: „Baptiștii au fost primii care au propus lumii libertatea religioasă deplină, libertatea adevărată și dreaptă, libertatea egală și imparțială.”[6]

În anul 1612, pastorul baptist Thomas Helwys îi scria regelui Angliei, Iacob I:

Regele este un om muritor, și nu Dumnezeu; de aceea nu are nicio putere asupra sufletelor nemuritoare ale supușilor săi… Religia este o problemă între om și Dumnezeu. Lăsați-i să fie eretici, turci, evrei sau orice altceva. Regele nu va răspunde în locul lor înaintea lui Dumnezeu. De aceea, regele nici nu poate fi judecător între Dumnezeu și om.[7]

Baptiștii consideră că libertatea religioasă este inalienabilă și irevocabilă și că nicio altă libertate nu este în siguranță acolo unde nu există libertate religioasă.

Pentru baptiști, libertatea religioasă înseamnă:

– libertatea de a crede și de a mărturisi credința;

– libertatea de închinare publică și privată;

– libertatea de asociere în comunități religioase;

– libertatea de practicare a credinței;

– libertatea de slujire prin fapte de caritate;

– libertatea de interpretare a Scripturii;

– libertatea de schimbare a apartenenței religioase. Baptiștii cred și militează pentru o biserică liberă într-un stat liber.

Baptiștii din România nu acceptă subvenții de la stat pentru activitatea religioasă și pentru salarizarea personalului de cult. Ei cred că este datoria liber consimțită a fiecărui credincios să contribuie la susținerea spirituală și materială a bisericii de care aparține.

Baptiștii și implicarea socială

Baptiștii sunt cetățeni responsabili și loiali și, în ascultare de Dumnezeu participă alături de toți ceilalți cetățeni la pacea și prosperitatea țării lor. În mod special, baptiștii se roagă lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor oamenilor. Ei mijlocesc înaintea Tatălui ceresc pentru toate autoritățile și persoanele din instituțiile statului, pentru ca astfel să putem trăi cu demnitate și în pace.

Revoluția din 1989 i-a găsit pe baptiștii din România pregătiți să-și asume un rol activ în libertate. Fără a fi perfectă, noua legislație a cultelor, precum și traseul euro-atlantic al României, au oferit baptiștilor cadrul propice pentru a-și împlini misiunea de a contribui împreună cu toate celelalte culte la refacerea moral-spirituală a societății, după patru decenii de îndoctrinare comunistă.  Astfel, crezul baptist cu privire la libertatea fiecărei persoane de a alege sau nu o credință religioasă, în cunoștință de cauză, a motivat bisericile baptiste să prezinte mesajul Evangheliei conaționalilor. Acest demers, denumit evanghelizare (personală sau publică) a dus la creșterea numărului de credincioși și de biserici baptiste, atât în România, cât și în țările unde există o diasporă română.

Locul special pe care îl ocupă educația în etosul baptist a motivat bisericile să se implice în înființarea unor unități școlare confesionale, la toate nivelele, de la grădiniță la învățământ superior. În România funcționează șapte licee baptiste (Arad, București, Cluj-Napoca, Oradea, Reșița, Sibiu, Timișoara), precum și două instituții de învățământ superior confesional, respectiv Institutul Teologic Baptist din București, înființat în 1921 și Universitatea Emanuel din Oradea, înființată în 1990. De asemenea, în cadrul Universității din București, funcționează Facultatea de Teologie Baptistă. Pentru promovarea literaturii religioase, baptiștii au înființat mai multe edituri, care funcționează, fie sub conducerea Uniunii Baptiste, a Universității Emanuel sau a unor fundații și asociații religioase. Prin intermediul școlilor pe care le-au înființat, baptiștii români au venit în ajutorul românilor din afara granițelor țării, oferind burse de studii și sprijin logistic și material, pentru înființarea unor școli creștine și centre de educație, în aceste zone.

În colaborare cu Uniunea Bisericilor Creștine după Evanghelie și cu Uniunea Penticostală Biserica lui Dumnezeu Apostolică, Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste a participat la înființarea Alianței Evanghelice din România, cu scopul de a răspândi mesajul Evangheliei, de a promova valorile moralei creștine și de a apăra libertatea religioasă. Un proiect special al celor trei culte evanghelice a fost înființarea rețelei de radio „Vocea Evangheliei”, care emite începând cu anul 1993. În prezent, emisiunile RVE se transmimt prin stațiile locale (Brașov, București, Cluj-Napoca, Constanța, Moldava Nouă, Hunedoara, Oradea, Timișoara și Suceava), cât și internațional, prin internet.

De asemenea, ca exprimare a compasiunii creștine, baptiștii s-au implicat în proiecte sociale, fiind printre primii care, începând din 1990, au înființat orfelinate pentru copiii abandonați, centre de asistență pentru prevenirea avortului și sprijin pentru mamele singure, centre de asistență a persoanelor în vârstă sau cu dizabilități, centre medicale, farmacii, precum și programe de sprijin pentru familiile defavorizate.

Fenomenul migrației economice, care a atins cifra de aproximativ cinci milioane, a afectat profund, atât societatea românească, în general, cât și comunitățile baptiste, în particular. Pe de altă parte, baptiștii plecați în alte țări au înființat biserici de limba română, care au devenit adevărate centre misionare și de păstrare a limbii și identității naționale. În mare parte, aceste comunități ecleziale sunt formate din familii tinere și copii, care doresc să păstreze legătura de credință și de neam cu țara mamă. Prin păstrarea unor relații echilibrate, aceste centre ale credinței reprezintă resurse strategice, pentru dezvoltarea misionarismului român pe plan mondial.

Paul Negruț, vicepreședinte pentru educație al U.B.C.B.R.

(Material completat și aprobat de Comitetul Executiv al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România)

Note:

[1] Datele istorice cu privire la începuturile credinței baptiste sunt consemnate în „Preambul”, Statutul de organizare și funcționare al Cultului Creștin Baptist din România, HG nr. 58/2008, Monitorul Oficial, partea I, nr. 59 din 25/01/2008.

[2] Alexa Popovici, Istoria Baptiștilor din România 1856–1989, Editura Făclia, Oradea, 2007, pp.13–28.

[3] Lege nr. 489 din 28 decembrie 2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, Monitorul Oficial, nr. 11 din 8 ianuarie 2007.

[4] Statutul de organizare, pp. 17–90.

[5] Statutul de organizare, pp. 9–13; Mărturisirea de credință a Cultului Creștin Baptist din România, Editura Făclia, Oradea, 2008, pp. 97–130.

[6] Cf. Wm M. Pinson Jr., (2010–2022), „Baptists: Champions of Religious Freedom”, în Baptists Distinctives, https://www.baptistsdistinctives.org/resources/articles/baptists-champions-of-religious-freedom (accesat 5 decembrie 2022).

[7] Cf. Wm M. Pinson, Jr. (2010–2022), „Baptists: Champions of Religious Freedom”.